Au trecut mai bine de patru ani de când războiul a încetat să mai fie o amenințare îndepărtată și a început să dicteze, zi de zi, calendarul echipei de schi fond a Ucrainei. Rezultatele pe zăpadă sunt aproape secundare: pentru sportivi și antrenori, a rămâne în circuitul FIS înseamnă, mai presus de toate, a rămâne uniți ca o echipă.

Antrenament între pene de curent și sirene antiaeriene

Antrenarea sportivilor de la Cupa Mondială într-o țară în care curentul se poate întrerupe fără avertisment și unde alertele de raid aerian contează mai mult decât cronometrul necesită un nivel de organizare pentru care niciun manual nu te pregătește. Viața echipei se desfășoară acum în două contexte: săptămâni acasă, atunci când este posibil, și cantonamente lungi în străinătate, care nu mai sunt excepția, ci norma.

În Cernihiv, unde centrul istoric de cros este doar parțial utilizabil, sportivii se antrenează încă pe piste și poteci forestiere care poartă urmele războiului. Uneori, o sesiune de antrenament este oprită de o sirenă sau de o dronă care zboară în apropiere, iar toată lumea trebuie să alerge la buncăre. Clădirile vechi, inclusiv căminele, sunt în mare parte distruse. În schimb, vestiarele și depozitele sunt construite din containere și structuri mobile. Reconstrucția nu este o opțiune cât timp războiul continuă, așa că aceste soluții temporare au devenit permanente. Antrenorul federal Mykola Vorchak a declarat pentru... Associated Press:

„Tinerii noștri continuă să-și urmeze visul în ciuda dificultăților extreme și a alertelor; fiecare kilometru pe zăpadă este un test de rezistență care depășește cu mult cronometrul.”

De aceea, echipa principală, care trebuie să concureze în fiecare etapă, s-a mutat aproape definitiv în afara țării. Taberele de antrenament au loc în Europa Centrală, dar Italia a devenit o adevărată a doua casă pentru echipă. Livigno este prima oprire a sezonului, valoroasă în toamnă datorită snowfarming-ului, care permite echipei să înceapă antrenamentul pe zăpadă devreme. În Val di Fiemme, în jurul traseelor ​​Passo Lavazè, echipa lucrează la tehnica la altitudine, la distanțe parțiale și la antrenamentul de sprint pentru a rafina fiecare detaliu.

Pregătirile continuă și în interior, în tunelul de schi din Oberhof, Germania, unde în august și septembrie sportivii se obișnuiesc cu condițiile de iarnă. Când au nevoie de zăpadă garantată în perioadele dificile ale anului, echipa merge în Val Senales, pe pârtiile de pe ghețar. Trei baze în Italia, un singur scop: menținerea antrenamentului atunci când nimic acasă nu poate fi garantat.

Vorbind despre această viață plină de valize, schioarea de top Viktoriia Olekh (care la momentul scrierii acestui articol nu concurează) a declarat Schior mai rapid că „viața noastră s-a schimbat complet; antrenamentele în străinătate tot timpul, departe de tot ceea ce iubim, sunt singura modalitate de a exista ca echipă și de a apăra demnitatea țării noastre pe fiecare teren internațional.”

Povestea continuă mai jos.

În spatele fiecărei tabere de antrenament există și un cost pe care nicio listă bugetară nu îl poate acoperi: luni departe de casă, departe de familii care trăiesc sub aceleași sirene.

Veterani și o nouă generație

În spatele logisticii se află o echipă care îmbină experiența și tinerețea: echipa care a concurat pe parcursul sezonului Cupei Mondiale și până la Jocurile Olimpice de iarnă Milano-Cortina din 2026 a reunit sportivi experimentați și nou-veniți în performanță rapidă.

Printre bărbați, numele cheie este Oleksandr Lisohor, care concurează în mod regulat în curse de distanță lungă și probe pe echipe, de la 50 km la ștafete. Alături de el, Andriy Dotsenko și Denys Muhotinov au fost prezenți constant în circuit tot sezonul.

Povestea continuă mai jos.

În lotul feminin, principalul punct de referință rămâne Viktoriia Olekh, dar în jurul ei s-a format în câteva sezoane un grup puternic de tinere atlete: Anastasiia Nikon, Sofiia Shkatula, Daryna Myhal, Yelizaveta Nopriienko. Această profunzime a permis Ucrainei să aibă echipe competitive în probele individuale și la ștafeta 4×7.5 km — adesea împotriva unor rivale ale căror facilități nu au fost niciodată atinse de război.

De asemenea, cu grupul se antrenează Hhrystyna Dmytrenko, o biatlonistă repartizată în echipa de cross-country prin ordin al federației ucrainene. Ea a servit în armată în 2022, în primele luni ale invaziei la scară largă a Rusiei, și a declarat pentru... Associated Press:

„De fiecare dată când suntem la linia de start, purtăm vocea, curajul și puterea poporului nostru; sportul poate arăta lumii că Ucraina este puternică și nu se va preda.”

Privind înainte

Ciclul care s-a încheiat cu Jocurile Olimpice Milano-Cortina din 2026 a solicitat la limită resursele financiare și umane ale federației ucrainene. Chiar și așa, în ciuda unui buget restrâns și a lipsei de facilități moderne pe teren propriu, echipa a concurat în fiecare etapă a Cupei Mondiale și în fiecare cursă majoră FIS. Scopul nu este lupta pentru podiumurile pe care le domină puteri tradiționale precum Norvegia și Suedia; ci menținerea unor standarde competitive solide, valorificarea la maximum a echipamentului pe care îl au și sprijinirea fiecărui atlet din echipă.

În ciuda tuturor acestor lucruri, schiul de fond ucrainean continuă să avanseze, ajutat de antrenori dedicați și de federațiile internaționale care intervin atunci când resursele naționale sunt insuficiente. Următoarea provocare este însăși viitorul: federația lucrează pentru a-i proteja pe tinerii sportivi de efectele directe ale războiului, oferindu-le baze de antrenament sigure în străinătate pentru cei mai promițători sportivi născuți după 2005, în special Anhelina Hryhorenko (2007) și Oleksandr Shovkoplias (2009), sportivii care vor duce programul în următorul deceniu.

Ești interesat de schi fond tradițional? Click AICI și citește mai multe despre asta.